Impreuna cu minunatii nostri prieteni, Alexandra Ivan si Alec Sandor, ne-am gandit, ne-am razgandit si am decis sa punem la cale primul concurs realizat pe acest blog. Sunt multi cei care si-au dorit ca macar o singura data sa aiba ocazia de a vorbi cu acesti doi frumosi muzicieni. Iar noi va implinim dorinta! Daca aveti orice fel de intrebari, speram nu foarte indiscrete :D, daca va doriti sa ii cunoasteti pe cei ce impreuna dau o noua nuanta cafelei impletite cu iubirea, nu va ramane decat sa lasati un comment prin care sa descrieti cea mai frumoasa dimineata din viata voastra.
Castigatorul va fi ales joia viitoare si va beneficia, in weekendul viitor, de o iesire “la cafea” impreuna cu Alexandra si Alec, intr-o cafenea din Bucuresti.
Conditia este sa fiti din Bucuresti, asta in cazul in care sunteti siguri ca nu puteti ajunge la aceasta intalnire…care cu siguranta va lasa o anumita amprenta asupra voastra.
In comentariile lasate, pe langa tema de concurs, trebuie sa va lasati si numele vostru complet si o adresa de mail valabila ( pentru a va putea contacta).
Succes!!
Alexandra & Alec – “La cafea”
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=UL8Zv6O7w6g[/youtube]
www.myspace.com/alexandraalec
Diminetile mele cele mai frumoase se numarau in perioada in care locuiam in Spania / Vigo. Se intampla des sa ajung sa beau o cafea langa ocean sub un soare nu prea coplesitor dar luminos :) ce vremuri …
P.S. Avem ocean in Bucuresti ?
Cea mai frumoasa dimineata e cu siguranta cea in care m-am nascut.
Dar cea pe care mi-o si amintesc a fost cand, dupa nuanta si intensitatea luminii ce patrundea perdeaua de la un soare prevestitor, am stiut ca toate vor fi fantastice in ziua ce urma a se consuma pe mine. Stiam ca nimic nu mi se va parea urat, ca toti imi vor fi prieteni, ca imi va placea orice muzica imi ajungea la urechi, ca nu va fi mancare care sa nu ma imbie si bautura care sa nu ma imbete. Femeia de langa e mine o vedeam cea mai senzuala, ca doar zambetul ei putea egala intensitatea acelei zori. Stiam ca nimic nu putea strica ce urma a fi si ca exista atata siguranta indeajuns sa-si lase amprenta si pe seara din final.
Ati avut vreodata dimineti dintr-astea, pline de certitudini???
@Sorin Diaconescu
Eu unul inca nu dar nu se stie ce urmeaza :P
Cand razele soarelui trimitea prin perdeaua de nori cele mai timide raze , copila , isi ridica valul genelor si privi catre Rasarit … zari o frantura de esarfa si a stiut ca va fi prima dimineata din lungul sir de naframe cu care ei se vor n acoperi de-a lungul timpului .
Isi dorea ca vesnic zorii zilei sa-i imparta ca si acum cu el ….si pana si ultimul fir de raza sa le uneasca toate sperantele , toate dorintele intr-un sarut proaspat ca zapada acelei dimineti.
Stia ca acesta nu este ultimul moment magic si ca zi dupa zi se vor reintalni in aceeasi atmosfera sau sub bagheta aceluiasi magician , si el va ramane de-a lungul timpului printul ei. Spera ca de aceasta data va invinge cursul firesc al timpului si va face clipa sa stea si sa patrunda dincolo de limitele normalului , doar inimile lor sa mai bata in ritmul timpului efemer , trupurile sa freamate a dragoste eterna in miros brad.
Dimineata aceea era pentru ea …alfa si omega ( inceputul si sfarsitul )… ultima clipa in care putea sa fie ca cea de odinioara si prima clipa in careputea fi cea din viitor !
Copila era atenta la tot ce o inconjura …de pe dealuri din departare , peste intinderi de cristale incerca ca capteze glasul cristalin al colindatorilor cu toate simturile ascutite la maxim !
Dimineata parca ii desenase si ei un portativ pe piept unde ramasese srisa balada sufletului ei in acea dimineata a inteles ca el…. A adunat toti ingerasii de pe zapada si le-a dat viata s-o pazeasca , sa fie gardienii ei pentru ca el stia …doar ea detinea licoarea ce il facea fericit: si-a venit spre a gusta din ea in ” ultima zi”
Insa nu va sti niciodata ca ea a smuls raze de soare sa lumineze in ” noapte ” pentru a da nastere ” celei mai frumoase dimineti pentru ei in miez de noapte ” :)
@Claudia: u did have the most beautiful morning, my dear
Era un somn atat de linistit de relaxat, zgomotul tramvaielor sau al claxoanelor se transformasera in cantece de leagan ,nimic nu mai era deranjant ,totul parea minunat .M-am trezit gadilata fiind de o raza de soare ce patrundea nerusinata in camera ,am deschis ochii si soarele umpluse camera de lumina aurie ,totul sclipea…lenjeria cu maci ii invelea trupul …atat de frumos sculptat de natura si lumina calda .Aveam o pofta nebuna sa-l sarut,sa-i simt pielea.I-am sarutat usor ca o atingere de fulg genele apoi ochisorii atat de pieduti printre vise.M-am ridicat usor am pregatit o cafea turceasca si l-am trezit cu aroma ei si un sarut .Buna dimineatza,!
sunete usoare de pian se aud din hol. ma ridic din pat, scuturata, parca de bruma de afara. sunt in picioarele goale pe lemnul rigid si rece. imi port goliciunea catre hol. in living este iubitul meu care viseaza inca pe marginea pianului. degetele lungi si subtiri ating usor fiecare clapa si parca o acordeaza, fiecare sunet suna altfel si fiecare iluzie invaluie camera intr-un fum obscur. stau tihnita in usa. pornesc spre el, incet. el tresare cand imi aude pasii marunti si firavi pe podeaua care scartaie. se ridica, ma ia de mana, ma aseaza langa pian si imi saruta ochii si fruntea. ma duce langa geam, imi pune o ceasca de cafea in mana si ma strange puternic. avem orasul si o lume intreaga la picioarele noastre. avem vise, avem muze, avem lumina si tot ce e mai frumos de partea noastra. e un vis pe care il am in fiecare dimineata. iar visele nu sunt doar vise. imi aduce o patura, ma acopera si ma duce inapoi in pat. porneste pick-up-ul cu Rachmaninoff si facem dragoste pana tarziu. niciodata nu uit cat de norocoasa sunt sa ma trezesc in mireasma de papadie cu roua pe care o are pielea lui. e frumusetea in cel mai marunt detaliu. e frig afara. e noiembrie tarziu. e iubire si e mata care toarce langa calorifer.