Copila era atenta la tot ce o inconjura …de pe dealuri din departare , peste intinderi de cristale incerca ca capteze glasul cristalin al colindatorilor cu toate simturile ascutite la maxim !
Dimineata parca ii desenase si ei un portativ pe piept unde ramasese srisa balada sufletului ei in acea dimineata a inteles ca el…. A adunat toti ingerasii de pe zapada si le-a dat viata s-o pazeasca , sa fie gardienii ei pentru ca el stia …doar ea detinea licoarea ce il facea fericit: si-a venit spre a gusta din ea in ” ultima zi”
Insa nu va sti niciodata ca ea a smuls raze de soare sa lumineze in ” noapte ” pentru a da nastere ” celei mai frumoase dimineti pentru ei in miez de noapte ” :)

Dar cea pe care mi-o si amintesc a fost cand, dupa nuanta si intensitatea luminii ce patrundea perdeaua de la un soare prevestitor, am stiut ca toate vor fi fantastice in ziua ce urma a se consuma pe mine. Stiam ca nimic nu mi se va parea urat, ca toti imi vor fi prieteni, ca imi va placea orice muzica imi ajungea la urechi, ca nu va fi mancare care sa nu ma imbie si bautura care sa nu ma imbete. Femeia de langa e mine o vedeam cea mai senzuala, ca doar zambetul ei putea egala intensitatea acelei zori. Stiam ca nimic nu putea strica ce urma a fi si ca exista atata siguranta indeajuns sa-si lase amprenta si pe seara din final.

Ati avut vreodata dimineti dintr-astea, pline de certitudini???